Născut şi crescut în România. Deci, român. Mândru de asta? Să spunem că am, mai degrabă, sentimente amestecate legate de identitatea mea națională. Tocmai ăsta este unul dintre motivele pentru care îmi place să călătoresc: nu cred prea mult în granițele desenate de oameni şi îmi place să mi se facă dor de casă. Mereu îmi dau seama că iubesc România, atunci când sunt departe de ea.Imi place, în egală măsură, să descopăr locuri, lucruri şi oameni noi. Multe dintre aceste descoperiri îmi plac, altele nu. Voi trata aceste lucruri fără discriminare, iar voi mă puteți numi hater atunci când pe-aici va curge, ocazional, sânge.
Pe de altă parte, cred cu tărie că „aventura te poate răni, dar monotonia te omoară” (citatul nu-mi aparține), dicton care poate defini relativ bine inconsecvența mea şi majoritatea întâmplărilor frumoase, dubioase, dureroase, life-threatening, amuzante, memorabile pe care am avut norocul să le traversez la un moment dat. Ăsta va fi unul dintre subiectele tratate pe blog, mai ales că memoria a început să mă lase, deci trebuie să țin o evidență scrisă a vieții mele şi a lucrurilor notabile care mi se întâmplă sau mi s-au întamplat. Imi doresc ca, într-o zi, să fiu înconjurat de o droaie de nepoți (măcar doi sau patru) pe care să-i plictisesc (în sinea mea, bineînțeles, sper să-i fascinez) cu poveşti despre lucrurile care-i ocupau timpul bunicului lor cel cool în tinerețe. Şi mai tare mi s-ar pare ca ei să găsească blogul ăsta indexat în cine ştie ce Google se va folosi prin 2050, să râdă, să plângă şi să bage la cap lucrurile importante.
Motiv de depresie până de curând, viața mea profesională s-a aşezat încet-încet şi mi-am dat seama ce vreau să fac, acum că sunt mare. Am încercat marea cu degetul şi mi-am umplut CV-ul cu tot felul de nume pompoase, capitale străine şi experiența în câmpul muncii îndeajuns de variată încât să-i facă pe cei mai mulți HR-işti să mă întrebe cu toată sinceritatea „unde te vezi peste 5 ani, dat fiind faptul că acum 5 ani, cu siguranță nu te vedeai aici?”. Peste 5 ani mă văd făcând strategie digitală pentru un brand (sau mai multe) pe care-l să-l îndrăgesc sau o corporație pe care să nu o îndrăgesc dar care să-mi finanțeze visele pe care le iubesc. Primele cărămizi au fost deja puse în acest sens, după ce am căpătat încrederea unor oameni pe care îi stimez foarte mult (nu o zic doar pentru că ştiu că s-ar putea să citească ce scriu eu pe aici), oameni alături de care am învățat într-un an cât alții în 10. Fără să mă declar social media guru sau ceva asemănător (lucru foarte la modă la noi, unde toată lumea se pricepe la fotbal, politica şi „cum să faci bani pe net”), voi ataca ocazional şi subiecte legate de mereu fascinanta lume a publicității (în special) digitale.
Tot peste 5 ani mă văd având la activ cel puțin un an de călătorit în jurul lumii,un lucru esențial pe care cred că oricare dintre noi ar trebui să-l facă în timpul dat pe acest Pământ. In mod clar, sunt conştient că acest an sabatic s-ar putea să schimbe complet planul meu cincinal, date fiind posibilitățile nenumărate pe care le naşte o asemenea inițiativă, dar tocmai asta dă gust vieții.
In ciuda patriotismului meu latent, mă pregătesc să emigrez, cel putin pentru (încă) un an. De data asta la studii, alături de Diana, la Amsterdam (sau Masterdam, cum îi spunem noi, din motive evidente), pentru a ne perfecționa în „New Media & Digital Culture”. Treaba asta va genera subiecte academice, dar şi profund ne-academice pentru acest blog.
Ca într-o shaorma cu de toate, într-un haos organizat asa cum îmi place mie, o să găsiți pe aici lucruri interesante despre oameni pe care Jack Kerouac îi descrie mult mai bine decât aş putea să o fac eu vreodată: „the only people for me are the mad ones, the ones who are mad to live, mad to talk, mad to be saved, desirous of everything at the same time, the ones who never yawn or say a commonplace thing, but burn, burn, burn like fabulous yellow roman candles exploding like spiders across the stars.” (On the Road).
Have fun!
a manole 