Am fost saptamana trecuta la prima mea petrecere de studenti, in camin, van Wilder style. Nu va imaginati ceva gen Regie, cu 6 calculatoare legate in retea, ciorapi la uscat pe resou langa oala cu mancare de urzici si bere la pet, ci treaba serioasa, cu vreo 50 de invitati (eventul de pe Facebook a dat strigarea la toata lumea de la master, grava greseala dupa cum vom vedea mai tarziu, plus cativa prieteni de-ai gazdelor, plus nelipsitii necunoscuti, neprieteni cu nimeni de la petrecere, atrasi probabil de zgomot si de usa deschisa primitor). Fiecare ar fi trebuit sa contribuie cu cate ceva de baut. Nu tu liste preliminare, liste aproape finale, stai ca am uitat sa luam cola pentru cuba libre sau cutare vrea vodka cu caise, nu simpla, deci o initiativa buna, care face bine la nervi. Din nefericire, n-a facut nimeni un excel cu contributia exacta a fiecaruia, ceea ce e mare pacat pentru ca suspectez ca multa lume s-a eschivat romaneste. Daca ar fi fost fair play, probabil ca am fi baut si acum din stocul de alcool strans miercuri, dar se pare ca nu mai exista onoare nici macar intre betivi.
Lumea s-a miscat rapid, asa ca duplexul baietilor s-a umplut in timp record, majoritatea participantilor fiind deja abtiguiti de la cateva beri consumate inainte, la un scurt rendez-vous cu profesorii. Partea dreapta a camerei a intrat subit in semi obscuritate, un purple haze gros ca o ceata matinala de toamna a acoperit cu aroma lui frumos mirositoare petrecaretii, iar muzica disco (ca doar petrecerea s-a numit “Post Symposium Disco Inferno”) curgea suav din difuzoare. Se legau prietenii, granitele culturale erau depasite cu viteza particulelor de alcool care inecau neuronii, brichetele sclipeau cald in intuneric, iar berile pocneau vesel. Necunoscutii deveneau cunoscuti, iar armonia se instaurase intru ceea ce promitea a fi o petrecere chiar buna. Si, deodata, din abisul puturos al muzicii comerciale de rahat, fara nicio avertizare prealabila, din boxele aflate in mod nefericit langa mine, erupe strigatul de lupta all the single ladieees, all the singlee ladieees. Panica, frate! Un sincron adhoc facut de all the single ladies din camera se desfasura chiar sub ochii mei uimiti, pe ritmuri de Beyonce, urmata imediat de un R.Kelly de mare angajament. De aici s-a declansat haosul. Gazdele noastre, britanici ascultatori de muzica buna se luptau cu invadatorii olandezi de parca insasi insula lor nepretuita, cu tot cu Regina, ar fi fost in pericol de cotropire inamica. Intr-un moment de neatentie vocea lui R.Kelly a fost asasinata de un dubstep mediocru, semn ca lucrurile s-au dus naibii definitiv, iar apocalipsa va veni asa cum a fost programata, peste o luna si jumatate. De aici, lucrurile au mers numai in jos pentru vreo ora. Fiecare dintre cei 50 de participanti a descoperit brusc cel putin o melodie pe care trebuia musai sa o asculte acolo, cu inca 50 de oameni drept auditoriu, pentru ca, nu-i asa, in viata reala e ca pe Facebook: arunci in prieteni cu toate rahaturile pe care tu le consideri interesante, fara sa-ti dai seama ca spamezi la greu.
Nu e prima petrecere la care merg si muzica se asculta de pe un laptop cu acces la internet. Grava greseala sa dai oamenilor posibilitatea sa aleaga. Doua beri date pe gat inseamna conversatii relaxate. De la a treia incolo incep sa apara starurile de Facebook (mai nou material pentru embarrasing night club photos) si DJii amatori. Pune-o p-aia de la Skrillex, stii tu, oaaaaaaoaooaoaoaaaaa sau Beyonce sa dansam si noi ca fetele! Tot astia sunt oamenii care se duc la pupitrul DJului si-i cer cu nonsalanta sa bage-un gangam style in mixul lui deep house ca sa se distreze toata lumea, ca asa doar se misca drogatii aia ca niste zombie, nu vezi?
Trebuie musai ca parintii sa-si invete copiii cum sa se poarte la petreceri, atunci cand o sa fie mari si o sa iasa in societate. Sa le spuna ca nu e cool sa schimbi muzica cand ceilalti se distreaza, doar pentru ca in mintea ta torpilata de alcool are concert Cristina Aguilera si crezi ca ar fi fun sa conectezi intreg sound systemul la lipsa ta de gusturi muzicale. Asadar, parinti! Nu lasati educatia copiilor vostri pe seama MTV (da, inca exista), Facebook, Google si alte marafeturi din astea electronice. Dati-le peste mana atunci cand se intind dupa telecomanda in timpul filmului la care va uitati duminica in familie!
Asta pentru ca nu toata lumea si-a dezvoltat un aparat auditiv ca al meu, care selecteaza fix ce vrea sa auda si aplica o coloana sonora placuta peste toate zgomotele neplacute. Cat despre petrecere, lucrurile s-au stabilizat dupa vreo 90 de minute de carambol cu cazaturi si pahare rasturnate, iar muzica si-a revenit la normal spre nefericirea single ladies-urilor care au plecat spasite. Cu aceasta ocazie vreau sa marchez si cel mai interesant drum cu bicicleta, spre casa, pe la 5 dimineata, pe 3 carari (sau 3 piste de bicicleta, vorba olandezului), aventura terminata cu bine, norocul betivului!
a manole 