Am la activ aproape 3 luni de trait printre olandezi, asa ca-mi pot permite sa emit niste judecati asupra domniilor lor. Nu m-am ofuscat indeajuns de mult din cauza viziunii obtuze a guvernului olandez in ceea ce ne priveste (pe noi, romanii, dar si pe bulgari, ca tot ne-a pus un coleg olandez in aceeasi oala, desi habar n-are el ca noua ne place mamaliga si lor castravetii, dar na, ignoranta culturala, ce sa-i faci!). Deci, nu politica ma motiveaza sa scriu acest articol. Asta in ciuda faptului ca noua ne trebuie un dosar gros, bine garnisit cu permise, vize si dovezi ca n-am venit aici la furat de portofele, ca sa putem obtine un amarat de job. Dar si alte tari ne aplica un tratament similar, chiar si Australia, care mai are putin pana la controale proctologice inainte de a permite unui roman sa paseasca pe nisipu-i fierbinte. Deci, Olanda nu e cu nimic mai vinovata, doar respecta trendul.
Revenind la olandezi, trebuie sa marturisesc ca inca nu-mi dau seama daca-mi plac sau nu. Am intamplari care inclina balanta in ambele parti, niciun taler nefiind mai plin sau mai gol decat celalalt. De exemplu, intr-o seara eram la Albert Heijn (varianta locala de Mega Image) si mi-am dat seama ca n-am un sfant in buzunar cand am ajuns in fata casierei. Rusinat, am ingaimat ceva despre cum mi-am uitat portofelul acasa, am lasat sticla de apa pe tejghea si am plecat cu coada intre picioare. In timp ce-mi dezlegam bicicleta parcata in fata magazinului, m-am trezit cu cineva care-mi flutura un pumn de marunti pe sub nas. Tanarul (olandez) care statea in spatele meu la coada alergase dupa mine ca sa-mi dea el cei 45 de centi de care aveam nevoie. L-am refuzat si el a insistat: doar ai pedalat toata ziua, nu e mare rahat, ia-i si cumpara apa. N-am luat banii, dar m-am bucurat ca traiesc intr-o tara cu oameni misto.
Pe de alta parte, inca imi rasuna in minte un ras zeflemitor, ultimul lucru pe care l-am auzit inainte de claxonul unei masini care era sa ma ia pe capota in timp ce pedalam cu mintea total in alta parte. N-am apucat sa vad cine era in spatele meu si se amuza pe seama accidentului pe care aproape l-am avut. In apararea lui, putea fi olandez, roman, marocan sau chiar diavolul.
Olandezii sunt politically correct. N-ai sa vezi ca jignesc sau discrimineaza vreo minoritate etnica, culturala, religioasa sau sexuala. Ofera o sansa oricui (mai putin romanilor, hahaha), chiar si unei doamne pitice pe care am vazut-o etalandu-si lipsa de talent vocal intr-un freakshow televizat pe Shlagar TV. Parca-i si vad cum au hotarat difuzarea clipului: n-are voce, dar daca o refuzam, ne da in judecata pentru discriminare. Pe de alta parte, maine incepe parada de Sinterklaas (Mos Niculae) ale carui ajutoare sunt multi negri mititei, adusi (spune o poveste) din Spania, reprofilati din sclavi ai Reginei. Olandezii au incercat sa dreaga legenda lui Sinterklaas si ai lui Black Petes zicand despre acestia din urma ca-si datoreaza culoarea tuciurie obiceiului lor de a popula hornurile. Voi reveni cu mai multe amanunte zilele urmatoare, dupa ce luam pulsul situatiei, la fata locului.
Olandezii (ei, barbatii) nu sunt gentlemani. In ciuda faptului ca se imbraca la patru ace (chiar de la varste fragede, de 20 si ceva de ani) si sunt mai tot timpul spilcuiti, olandezii nu deschid usa femeilor pe care le insotesc, nu cedeaza locul in autobuz, nimic din toate astea. Ba mai mult, vezi cate-un handralau cum se inghesuie in acelasi timp pe usa cu o doamna, unii le mai si imping la o parte fara nicio urma de remuscare. E foarte amuzant sa vezi privirea surprinsa, umeda si tremuranda a unei femei de-aici in momentul in care tu, mascul cu sange latin, ii deschizi usa galant.
Mi-a placut sa vad un meci de-al lui Ajax (parca impotriva lui Real?) intr-un bar plin de olandezi, in care eram doar doi straini: eu si barmanul (culmea, bulgar). Cei din jurul meu vorbeau si chiar injurau in engleza, ca sa nu ma simt exclus. Nici macar nu s-au suparat de cateva mistouri nevinovate de-ale mele visavis de infrangerea rusinoasa a lui Ajax. In schimb, toata comunicarea oficiala se face aici in olandeza. Am schimbat 1000 de scrisori (pentru ca da, aici se trimite cate-o scrisoare pentru orice) cu autoritatile olandeze, toate buchisite de noi cu Google Translate sau traduse prin bunavointa unui coleg olandez.
La final, pentru ca sunt, in general, un critic fin al traficului de pe sosele, trebuie sa spun ca olandezii sunt printre cei mai prosti soferi pe care i-am intalnit. Dar asta e-n regula atunci cand 16 milioane de cetateni detin 13 milioane de biciclete pe care le calaresc mai mult decat stau in masini. Pentru asta, jos palaria!
A! Si olandezilor le place gelul de par, chiar mai mult decat italienilor. Isi dau cu chestia aia gelatinoasa in cap mai ceva decat Travolta in Grease. Am gasit un blog foarte simpatic (via Vicentiu), numit Stuff Dutch People Like, unde situatia este descrisa cu lux de amanunte.
Dui Dui!
a manole 