Iarna pe ulita. Cu bicicleta.

Una dintre chestiile care ma preocupau cel mai mult inaintea venirii la Amsterdam era mersul cu bicicleta pe ploaie si zapada. Asta pentru ca nu e tocmai sexy sa platesti 2,7 Euro pentru o calatorie cu transportul public, mersul pe jos nu e sportul meu preferat, iar un drum cu taxiul face cat un salariu minim pe economie din Romania. Treaba cu ploaia s-a rezolvat usor si repede. Mai ales ca prima intemperie de acest gen ne-a lovit chiar in primele zile de sedere pe taramurile joase ale Amsterdamului. Ne-am cumparat costume impermeabile care te fac sa arati ca un gunoier de-abia angajat de Primarie si am pedalat fericiti si aproape uscati pe sub cerul mai mereu gri de-aici.

Grija cea mare a ramas, totusi, urgia alba. Trebuie inteles un lucru, de la inceput. Olandezii n-au nicio problema sa mearga cu bicicleta indiferent de anotimp si indiferent de starea de agregare a apei care pica din cer. Si nici expatii pe care i-am intrebat terifiat cum te poti deplasa cu bicicleta atunci cand winter is coming nu s-au aratat prea ingrijorati de perspectiva.

Miercuri seara Amsterdamul s-a ales cu prima ninsoare din aceasta iarna. Contrar a tot ceea ce auzisem inainte a nins ca-n povesti, cu fulgi mari, rotunzi si desi. In cateva ore totul a devenit la fel de alb precum interiorul unei genti de columbian pus pe afaceri. Joi seara a fost emisa avertizare meteo de ninsoare pentru vineri dimineata. S-au anulat zboruri, ziaristii au scris articole pline de panica, de parca apocalipsa ar fi batut la usa Olandei si ar fi avut in spate un sac plin de zapada.

Eu am refuzat cu inversunare sa fac cumparaturi joi seara, special ca sa infrunt nametii a doua zi, pe bicicleta. M-am trezit vineri dimineata la fel de emotionat precum un copil care moare de nerabdare sa rupa ambalajele cadourilor in ziua de Craciun. Pe strada era, intr-adevar, zapada, dar in niciun caz urgia pe care mi-o imaginam. Se vede ca sensibilii astia n-au trecut printr-o iarna est europeana adevarata.

Sa va fac cunostinta cu The Avenger, bicicleta mea olandeza super fantastica:

The Avenger nu e o porecla gasita de mine pentru bicicleta intr-o incercare de-a face din tantar armasar. Chiar asta e numele ei, imprimat pe cadru. Oricum, doar numele e de ea, in rest, e mai harb ca o Dacie 1310 uitata de 15 ani in fata blocului.

Iar asta e dovada ca The Avenger a trecut ca vantul si ca gandul prin troienele intalnite in cale:

Inca n-am cazut, desi am inteles ca iarna astfel de intamplari sunt la ordinea zilei pe-aici si chiar e indicat sa-ti iei o punga cu popcorn si sa te asezi pe o banca cu vedere buna la pista de biciclete, cica ai ce vedea. Cred ca o sa incep un album pe Facebook unde am sa impartasesc si cu voi cam tot ce tine de aventurile pedalatului pe zapada.

Si v-am spus povestea asa si-am incalecat pe-o sa!