Home

Viitorul Internetului s-a discutat in ultimele doua saptamani in Dubai, in cadrul conferintei World Conference on International Telecommunications (WCIT). Dupa 14 zile de deliberari, putem in sfarsit trage cateva concluzii despre ce s-a intamplat acolo, in ciuda secretomaniei de care au dat dovada reprezentantii celor 193 tari participante.

Asa cum va spuneam, scopul conferintei a fost de a re-adapta la vremurile noastre un set de legi modificat ultima data in 1980, prin tratatul International Telecommunications Regulations. Asadar, Internetul, despre care se crede ca este liber, ar fi fost puternic afectat de niste legi ale caror stramosi dateaza din vremuri in care Tim Berners Lee de-abia visa WWW-ul.

Lupta s-a dus intre doua mari blocuri, reprezentate pe de-o parte de China, Rusia si Iran si pe cealalta parte de Statele Unite, Canada si Marea Britanie. Privind jucatorii de ambele parti ale baricadei (fiecare avand alaturi un numar mai mare sau mai mic de alte tari sustinatoare) e lesne sa tragem concluzia ca avem de-a face cu o disputa de teritoriu. Oricat de frumoasa ar fi povestile din folclor care descriu Internetul drept un taram al libertatii de exprimare (parere sustinuta de majoritatea utilizatorilor, dar si de academicieni si ONG-uri), Internetul este o inventie americana, iar coloana lui vertebrala inca poarta maduva Unchiului Sam. ICANN (International Corporation for Assigned Names and Numbers), organizatia non-profit care ghideaza WWW-ul acum, in ciuda impartialitatii pe care-o declara, inclina mai mult spre partea Vestica a zonei de influenta. Asadar, e doar normal ca state precum China (mult trambitata super putere care va surclasa SUA) sa-si doreasca influenta suplimentara in acest mediu mondial, sursa principala de informatie si socializare a oamenilor de pretutindeni.

Oricum, un tratat a fost pus la punct, dar fara a fi ratificat de toti participantii la conferinta. Reprezentanii americani s-au retras in ultimul moment, Terry Kramer, ambasadorul SUA la WCIT, declarand ca delegatia lui nu este pregatita sa dea girul documentului in actuala lui forma, mai ales ca “Internetul a adus beneficii economice si sociale inimaginabile lumii in ultimii 24 de ani” si ar fi pacat ca acest lucru sa se termine tocmai acum.

Peste 80 de tari au refuzat semnarea tratatului, un lobby puternic in acest sens fiind facut de companii americane precum Google si Facebook, al carui business ar fi, in mod evident, afectat de “nationalizarea” Internetului si, deci, supunerea lor la regulile locale ale unor tari care pun mare pret pe cenzura si control. Delegatii unor tari precum Chile, Olanda, Italia, Costa Rica, Cehia, Danemarca, Finlanda, Grecia, Noua Zeelanda, Portugalia sau Suedia au refuzat doar pe jumatate semnarea tratatului. Adica, reprezentantii respectivelor tari au raspuns ca “prezent” la sedinta de ratificare, dar s-au abtinut in privinta deciziei finale.

Asadar, tratatul nu a fost ratificat, avand in vedere regulile ONU conform carora trebuie sa existe consens intre participantii tuturor tarilor. Pentru noi, utilizatorii de rand, acest lucru nu inseamna nimic, in sensul in care nu vom observa schimbari majore in ping pongul nostru zilnic de pe Facebook, pe Google si prin alte colturi (deocamdata) occidentale ale Internetului.

Sursa pozei: zdnet

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s