Home

weed

De fapt, nu e nici măcar o glumă. E o discuție care decurge cam asa:

Interlocutor: Unde ziceai că stai acum?

Eu: Amsterdam.

Interlocutor: Aaa – privire aruncată în jur, în căutarea unor aliați pentru observația inteligentă pe care tocmai o va emite – unde se trag d-alea pe nas.

Eu: ???

Interlocutor: Țigări d-alea cu filtru alb.

Eu: ???

Interlocutor: Umblă ăia cu ochii injectați pe străzi?

Eu: Nu…

Interlocutor: Ei, nu. Las’ că stiu eu. Bagă marijoane din alea…

Poate că exagerez. Conțăranii mei trecuți de o anumită vârstă cred în “marijoane d-alea” care se consumă oricum si oriunde în Amsterdam. Ceilalți, mai tineri, care au o minimă cunostință despre lumea înconjurătoare sunt ceva mai moderați în declarații. Ei cred că în Amsterdam umblă pe străzi hoarde de turisti cu ochii rosii, iar singura ocupație pe care-o poți avea e să stai cu babastiuca în bot cât e ziua de lungă. Românii răspund la cuvinte cheie, precum câinele lui Pavlov la lamâie. Amsterdam? Iarbă! Thailanda? Masaj erotic! Asta în ciuda faptului că-n Bucuresti, raportat la numărul locuitorilor, sunt la fel de multe saloane de masaj erotic ca-n Bangkok, iar consumatorii de droguri usoare sunt mulți, dar nici pe departe la fel de numerosi precum cei care se delectează cu o heroină îndoită cu otravă de sobolani sau niste sare de baie cunoscută sub denumirea populară de “legale”.

Ca să vezi în jur trebuie să-ți dai jos ochelarii de cal. La fel ca si legenda cu suedezele care sunt toate “blonde, înalte si cu ochi albastri” (legendă lansată prin anii ’70, după vizita echipei lor naționale de volei în România), povestea cu iarba consumată în Amsterdam conține mai puțin adevăr decât procentul de portocale veritabile din Fanta. Conform statisticilor oficiale, dar si după observațiile personale, doar 7% dintre olandezi se delectează cu ocazionalul cui. Turistii se înghesuie in coffee shopuri, unde trebuie să se supună la aproape la fel de multe reguli ca si-n cazul unei vizite la Vatican. N-ai voie cu nimic pe cap (camerele de filmat trebuie să-ți “vadă” fața), nu se consumă alcool, nu se vinde nimic minorilor. Oamenii care intră pe-acolo sunt de toate vârstele si categoriile sociale. Vezi pusti exaltați pentru care miroase prima dată a libertate, la fel cum vezi cupluri de oameni respectabili, la vârsta a doua, care vor să-si amintească de tinerețe.

Mi se pare puțin rusinos ca-n secolul 21, anul de grație 2013 fără câteva zile, să ne mai mirăm ca fata mare-n noaptea nunții de niste lucruri atât de normale pentru alții. Doar pentru că ai voie să faci un anumit lucru, nu înseamnă că numai aia o să faci toată ziua. Iarbă poți să fumezi oriunde. În România a devenit o chestie atât de uzuală încât trebuie să ai capul băgat foarte adânc în propriul fund dacă nu auzi, nu vezi, nu stii. Pe de altă parte, Cehia tolerează consumul si deținerea pentru uz propriu a oricărui fel de drog, inclusiv cocaină, heroină si alte asemenea. În Italia, Spania, Germania si alte țări europene consumul este tolerat, iar autoritățile închid ochii chiar si la comerțul de la colțul străzii.

Cred că cel care ridică primul piatra si strigă “ciudatul” cu autosuficiența si ignoranța unui mocofan e cel care ar trebui pus într-o cuscă si expus la zoo. Deci, ca să dărâm mitul, în Amsterdam nu umblă pe străzi hoarde de varzomani care atacă tinerii inocenți cu jointuri aprinse. Fumatul nu e singura ocupație a oamenilor care trăiesc acolo, e doar o chestie de alegere, precum mersul la curve, mâncatul la restaurant, vizitatul unui muzeu, cititul unei cărți în parc, plimbatul cu bicicleta si asa mai departe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s