Home

Acesta nu este un alt articol despre campania Gândul/GMP Advertising versus The Guardian. S-a vorbit destul pe această temă.

Vom pleca, totusi, de la acest subiect. Nu înțeleg toată comoția din jurul campaniei whydon’tyoucomever?. Gândul are nevoie de publicitate si apelează la GMP – o agenție de creație care stie să speculeze un moment bun. Care moment bun e reprezentat de câteva vorbe aruncate aiurea de niste politicieni englezi tembeli, prinse si răstălmăcite cu dibăcie de tabloidele din insulă, în căutare de senzațional, pentru un public semi-retard si vindicativ, dornic să întoarcă degetul către un țap ispăsitor, responsabil pentru tot ce merge prost în Regatul Unit.

Gândul si GMP au prins valul si s-au ținut pe creasta lui în echilibru aproape perfect. Nici nu cred că sperau la atât de mult tam-tam, benefic pentru ambele părți. Ziarul s-a ales cu mai multă vizibilitate (cuantificată în fani pe Facebook, trafic pe site, etc), iar agenția de creație cu un potențial premiu la Cannes Lions. O miscare de culise care trebuie menționată la acest moment: campania a fost gândită de Mihai Gongu, fost creativ la Grafitti BBDO, unde a pus la cale o campanie similară celei pentru Gândul, dar cu mult mai puțină vizibilitate autohtonă, pe care o puteți vedea aici.

Nu e prima (si probabil nici ultima) CAMPANIE PUBLICITARĂ de acest fel. Ciocolata ROM (si, implicit, agenția McCann) si ale lor două isprăvi “Rom autentic” si “Desteaptă-te, Române si pe Internet” au devenit studii de caz pentru învățăceii publicitari din întreaga lume, au câstigat tone de premii pe la festivaluri de advertising si, în ultimă instanță, au vândut si ciocolată. De aici si evidențierea cuvintelor “campanie publicitară”. Pe ROM, Gândul, GMP si alții asemenea nu-i interesează imaginea românilor în lume. Nu. Interesul lor e, în primul rând, comercial. Adică să-si vândă produsul, fie că vorbim de imagine, ciocolată, motocoase, anvelope de tractoare sau gumă de mestecat. Că imaginea românilor s-ar putea să fie puțin spălată si țesălată în acest proces, e doar o chestiune secundară.

Aici cred că trebuie să ne întoarcem spre oamenii cărora se adresează aceste campanii, adică publicul țintă (si o să folosesc două expresii în engleză, care mi se pare că descriu perfect situația):

1. Barking at the wrong tree. Gândul a declarat că intenționează să-i “atingă” pe acei supusi ai Coroanei nervozați de perspectiva conlocuirii cu niscaiva români si bulgari, dornici de muncă legală. Mă îndoiesc că mesajul a fost recepționat. Englezii din clasa de jos, cei care citesc tabloide si iau de bune informațiile conform cărora hoarde de verisori estici se pregătesc să le ia cu asalt insula, vor fi la fel de convinsi de mesajul transmis de români prin Gândul, pe cât de convins sunt eu de teleshopping (adică deloc, ca să eliminăm orice urmă de îndoială). Ceilalți englezi, cu o treaptă socială sau două mai sus, cei care nu întăresc rândurile organizațiilor xenofobe (gen English Defense League), stiu deja unde să-si spargă banii pe băutură si femei, n-au nevoie de indicații suplimentare. Când făceau ei turism sexual sau umpleau sanțuri străine cu propriile burdihane ticsite de băutură, nici nu trecea nouă prin gând să-i chemăm în vizită la domiciliu.

2. Preaching to the choir. Cine citeste si înțelege mesajul campaniei? Cei care stiu deja că Bulgaria si România sunt două țări diferite, membre ale Uniunii Europene (da, suntem rudele de la țară, dar suntem totusi rude) si care nu au nimic împotriva unei vacanțe pe-un picior de plai. Ei sunt englezii cu educație superioară, cu bun simț, care nu au nevoie de cuvinte cheie precum fete frumoase, băutură si fotbal ca să viziteze o țară nouă. N-am făcut un studiu pe tema asta, deci nu-mi cereți grafice si procente, dar asta e impresia mea după discuții cu diversi amici din UK. Am, totusi, exemplul unui coleg britanic care a postat mesajul de mai jos, de la sine putere:

Picture 3

Tot el ne spunea că nu înțelege restricțiile impuse românilor si bulgarilor si nici nu ar spune nu unei vizite în România. E mult, e puțin? Nu stiu.

E reconfortant să auzi pe cineva care vorbeste atât de relaxat despre o astfel de inițiativă, la fel cum ar discuta despre orice campanie publicitară întâlnită pe Ads of the World, pe care o poate judeca ca atare. Noi, românii, am folosit ocazia, din nou, pentru a scoate de la naftalină măstile hâde ale naționalismului patetic si a contra-naționalismului de doi lei.

Într-o tabără s-au strâns repejor iubitorii de țară care dorm în front atunci când amenințările domestice (politicieni de orice culoare, scheme financiare, etc) îsi fac de cap, dar se trezesc besmetici din somnul cel de moarte ca dintr-un cosmar în care cineva micționa pe marile valori naționale si se iau la trântă, pe Internet, cu potențialul dusman. Respectivii români vor vocifera atât timp cât vorba e de ajuns si nu e nevoie de fapte concrete.

Cealaltă tabără este formată din românii sceptici. Să-i lăsăm la o parte pe oportunistii care se declară deranjați de campaniile de imagine precum cea de la Gândul (e simplu să croncăni de pe margine, ca o cioară bătrână si indispusă), doar pentru a strânge pentru ei însisi capital de imagine (când un subiect e popular, e o strategie câstigătoare să te pui contra lui pentru a atrage atenția asupra ta). Aici e vorba de acei români care-si urăsc originile. Pentru ei, toți românii sunt prosti, lenesi, bădărani, desi au, practic, aceeasi mamă si sunt născuți între aceiasi Carpați. Unii dintre acesti sceptici locuiesc încă în România, alții au emigrat. În ambele cazuri, mi se pare obositor si de prost gust să-ți negi originile cu atâta vehemență. A-ți considera naționalitatea cea mai mare realizare în viață (desi ea vine la întâmplare, nu poți să o alegi înainte să te nasti) e apanajul celor prosti. La fel stă treaba si cu negarea propriilor origini.

E necesar să-i înjurăm pe cei de la Gândul, asa cum s-a făcut pe numeroase bloguri, în comentarii, pe rețelele sociale, pentru a lor whydon’tyoucomeover? Dacă da, haideți să înjurăm toate campaniile publicitare. De ce nu există o asemenea mobilizare națională împotriva unor produse publicitare care ne însultă cu adevărat inteligența? Gândul a dat celor mulți ocazia să vorbească despre propria țară. Din nefericire, majoritatea românilor care si-au exprimat opinia nu habar de nicio realizare recentă de-a conaționalilor lor, niciun lucru bun făcut la noi, în afară de haginadiafemeifrumoasebăutură. De ce as înjura eu Gândul (alături de toată mass media românească)? Pentru că este responsabilitatea lor să arate publicului larg că în România încă există copii medaliați la olimpiade internaționale, sportivi talentați nu doar în fotbal, medici care descoperă cure minune, politica n-a fost mereu făcută de becali, voiculescu, băsescu si asa mai departe. Deocamdată ne lăudăm cu ce stim.

PS: vi-l mai aduceți aminte pe pustiul român care, mânat de sărăcie, a zburat până în Anglia agățat de trenul de aterizare al unui avion? Fapte, nu vorbe.

Credit foto: Petrut Călinescu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s