În sfârsit, a venit Vara si-n Amsterdam

După îndelungi asteptări, negocieri cu zeii si rugăminți fierbinți, a venit vara si-n Amsterdam. Nu contează că suntem aproape la jumătatea lui iulie, Olanda a tras anul ăsta bățul cel mai scurt si a primit pentru vara anului ăsta zile care maxim pot fi considerate de primăvară târzie sau toamnă devreme, cu ploi scurte si dese, cam 16 grade în aer ziua si vânt ca pe mare. De vineri, însă, s-a dat drumul la prăjeală. Localnicii, turistii, toată lumea s-a revărsat pe străzi, parcul devenind noua lor casă. Asa c-am încălecat si eu pe-o sa si am pornit în explorarea orasului, cu scurte pauze de lesin pe iarba verde de la marginea drumului. După 3 insolații în 3 zile, un festival, multă bere si puțină apă, cu bicicleta pe post de cel mai bun prieten, raportez: ăsta a fost Amsterdamul în ceea ce ar putea fi singurul lui weekend de vară veritabilă pe acest an.

Any street Amsterdam

Am dat si pe asta mică de mai jos, tolănită si ea, ca toată lumea, la soare. Foarte simpatică.

Rape în Burg

Si-un magazin de viniluri, n-au “Veronica se întoarce” si niciun album Albatros.

Cărți pe stradă, la liber. Iei, citesti, pui la loc.

Johnny Jordaan, cântăreț olandez. Multe dintre cântecele lui erau despre Jordaan, zona lui preferată din Amsterdam, lucru cu care sunt perfect de acord.

Oare berea Amstel e făcută cu apă din râul Amstel?

N-as pune nici măcar un deget în apa asta ultra jegoasă. Cred că Dâmbovița e curată ca lacrima lui Ovidiu pe lângă Gangele ăsta care curge prin Amsterdam. Si totusi, localnicii se bălăcesc în el fără nicio grijă.

Bine, ăstia-s neam de navigatori. Când ei se dădeau cu barca pe la capătul lumii acum jumătate de mileniu, noi nici nu stiam să înotăm. Urmează poze cu bărci:

După care am fost la Pitch Festival, ca să-i văd pe numiții de pe petecul de hârtie de mai jos:

La festival a fost caterincă, dar mai multe despre el, mai târziu, în alt articol. Arăta cam asa:

O nouă zi, o nouă insolație si o nouă destinație. KNSM Eiland, o bucată de pământ vecină cu Amsterdamul, fost port industrial, actualmente casă pentru creativi de toate națiile, care trăiesc si creează într-unele din cele mai cool clădiri din oras. Nu, nu seamănă cu Apărătorii Patriei sau alte zone fost-industriale cunoscute:

Zen si nu prea.

Ăstia doi nu stiu cine ar trebui să fie. Nu stiu dacă-s doi sau unu’ si una.

Have no fear, Mad Max is here!

Zee “Zeeman”. Adică, “pescarul”.

Revenim la bărci. Ăstia de mai jos iesiseră la plimbare cu copii, cu barca cu pânze. Doar că cei doi  plozi stăteau agățați de barcă si nu înăuntrul ei. Poliția s-a sesizat rapid si i-au interceptat cu vaporoiul din imagine:

Poliția are si bărci mai mici, dar în cazul celor de mai sus, probabil au vrut să producă o impresie puternică în fața copiilor. Iată si o barcă de polițisti fără complexe:

Pe ăstia de mai jos cred că i-a luat pentru că niciunul nu se dăduse cu cremă cu factor de protecție. Erau toți rosii ca racii, iar domnii polițisti le-au stricat prăjeala:

Oricum, când trece “Celebrity Constellation”, hotelul plutitor, mare cât juma’ de Amsterdam, tot traficul nautic se opreste, cam la fel cum se întâmplă cu coloanele oficiale la noi. Nu stiu cine era la bord, dar toți cei din bărcile care asteptau aplaudau si chiuiau. Poate de bucurie că pleacă niste turisti din Amsterdam (olandezilor nu le plac foarte mult turistii, sunt mai mult un rău necesar) sau poate e vreun obicei de-al oamenilor mării:

Înapoi în oras, am dat peste magazinul ăsta, care nu mai stiu ce vinde, dar presupun că-i un fel de ace, brice si carice. Mi-a plăcut mult identitatea lor vizuală. Adică scrisul din vitrină:

“Look, mammy, I was at Anne Frank’s house. Where a little girl, just like me, suffered because of the Nazis.” În continuare găsesc ciudat obiceiul turistilor de a-si face poze cu intrarea în casa Annei Frank, de parcă ar fi Disneyland sau Turnul Eiffel. Nu, moartea nu e entertainment.

Am mai găsit si-o galerie dedicată feministelor. Nu mai zic nimic, că mi-o iau:

După care m-am reîntors în parc, mă rog, altul decât cele de dinainte. Si aici grătarele fumegau, cineva bătea în niste bongosuri un ritm pe care alții jucau o miuță, în general lumea se simțea bine. A fost si o panică scurtă cu multă poliție, dar n-am înțeles care-a fost problema: