Home

Nu ma refer la prima zi de scoala din clasa intai. Desi, o tin minte perfect si pe aia. I-am spus unui coleg ca e bou, iar el m-a parat invatatoarei instantaneu. Ciudat, am ramas in relatii destul de bune (cu el, nu cu invatatoarea, aia era o vrajitoare sinistra) pana astazi. Despre prima zi de scoala academica este vorba de data asta, zi care s-a petrecut acum vreo saptamana, dar care nu se uita niciodata, asa cum spuneam si in titlu.

Pentru cei care nu ma cunosc prea bine, mentionez inca de la inceput ca nu am fost niciodata un schooloholic, ba chiar dimpotriva. Si oricat de mult nu-mi place sa fac comparatii de genul “ia uite ce tare e la astia, dar la nooi…”, pentru ca si olandezii au legi tampite si birocratie cu duiumul, trebuie sa recunosc ca sistemul de invatamant ruleaza atat de fin incat simt ca ma transform intr-unul dintre cei mari tocilari pe care ii cunosc. Treaba asta cu New Media e atat de noua incat de-abia de cativa ani se studiaza intr-un cadru academic organizat, Amsterdamul e fruncea, iar profesorii sunt atat de tineri incat avem vreo cativa colegi mai in varsta ca ei. Partea tare e ca, in ciuda varstei, profesorii sunt mai bine pregatiti ca 98% din fosilele descoperite in scolile din Romania. Se face research (anul asta – noi suntem prima serie care mestereste la el- se lanseaza un Wiki cu tot ce trebuie sa stii despre New Media), avem blog pe care trebuie sa scriem, mai punem de-o prezentare si-un simpozion, totul garnisit cu discutii tangentiale cu ce studiem, dar tare mult pe gustul meu.

Revenind la prima zi de scoala, nu insist asupra sprintului pe doua roti (Diana pe portbagaj) la 8 dimineata prin Amsterdam, nici la cele 10 minute de panica “unde-i scoala, unde-i clasa”. Am rasuflat usurat cand am vazut ca nu suntem the oldest kids on the block. Ne-am cunoscut profesorii: un programator care in mod bizar e mega licentiat in comunicare, austriac; o super experta in social media si branding, nemtoaica blonda si cu privire ariana pur-sange; si un australian genial (nu credeam ca o sa zic asta vreodata) care cred ca a citit cam tot ce se poate despre media, arta si filozofie, suspect de prajeala cronica. Despre colegi nu o sa zic decat ca, atunci cand ne-am prezentat cu totii (fiecare cu ppt-ul lui, frumos), m-am simtit ca in Mortal Kombat, cand erau introdusi jucatorii. Ca tabloul sa fie complet, lipsea doar abilitatea de a trage cu laser din ochi, pe langa studii la cele mai tari facultati din lume, studii in domeniu, unii canta prin tot felul de trupe, altii organizeaza festivaluri si tot soiul de evenimente, iar tezele de licenta suna prea bine ca sa fie facute de niste oameni la 20 si ceva de ani. Ma rog, doua saptamani si cateva discutii mai tarziu (ma distreaza in special orientarea complet nestiutoare a vesticilor spre marxism), nu toata lumea se mai ridica la inaltimea primei impresii.

Oricum, to cut the long story short, am si niste poze (prima de sus e ceea ce vedem cand plecam de la scoala):

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s