F**K You, Apple!

Mi-am prajit propriul laptop. S-a intamplat acum cateva saptamani (cred ca vreo luna si jumatate, de fapt, dar probabil ca refuz realitatea) dupa o seara amicala intre colegi, la noi acasa, la proverbialul pahar de vorba. Inainte de toate, trebuie sa precizez ca atmosfera era foarte placuta, deci energia din camera era mai mult decat pozitiva. Si, totusi, laptopul meu a cazut victima unei intamplari (cred eu) paranormale. Semne au fost pana in acel moment, dar nu le-am bagat in seama. Becurile, ce au tot pocnit in jurul meu in acele zile, ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Dar nu te pui cu ceasul rau. Vad perfect cu ochii mintii, dar in slow motion, momentul in care am intins mana dupa laptop, degetul aratator care se pregatea sa impinga capacul ecranului si flama albastra si grasana dintre propriul meu deget si capacul de metal, aparuta la fel de neasteptat ca un fulger pe cerul senin. Laptopul a inceput sa haraie precum un animal care stie c-o sa moara dar n-are ce face. Si apoi s-a oprit. Nici rugamintile, nici leacurile babesti (scos bateria, suflat pe ea, frecat cu un colt de cearsaf) nu l-au mai readus la viata. Mi-am omorat propriul laptop prin electrocutare.

Salut, sunt Alex si recunosc ca sunt fan Apple! Laptopul pe care l-am prajit ca si cum as fi Rayden din Mortal Kombat, minus pletele albe si hainele funky, era un Macbook. Si da, mai am si alte chestii de la Apple: un iPhone si un iPod Nano. Iar pe Steve Jobs l-am admirat cu sinceritate. Era my kind of geek. Dar toata dragostea asta a mea pentru acest brand nu se traduce prin fanatism. Nu inteleg luptele de clasa dintre fanii Apple si cei Samsung si asa mai departe. Eu unul am fost la fel de fericit alaturi de un HTC cat sunt si alaturi de iPhone. Dar sunt genul de om care-si cumpara lucrurile mai degraba pentru cum arata, decat pentru functionalitatea lor. Discutiile despre sisteme de operare si alte chestii de genul asta ma plictisesc si oricum nu pot sa tin minte toate maruntisurile de diferente. Asadar, aleg ce-i placut ochiului.

Probabil i-ati vazut deja pe maniacii astia, pe care eu ii suspectez ca sunt imbuibati cu MDMA sau ceva de genul, pentru ca un om in starea lui naturala n-are cum sa fie atat de exaltat:

Umbla vorba ca angajatii Apple nici macar nu sunt platiti atat de bine, pentru ca lucreaza la Apple, iar aceasta superioritate inerenta ar trebui sa le tina de foame si de cald. Judecand dupa clipul de mai sus, se pare ca treaba asta functioneaza. Eu am trait experienta asta cand mi-am dus Macul prajit la reparat, la Apple Store. In Rembrandt Plein functioneaza un fel de templu Apple. Un magazin imens, in care calugarii poarta tricouri albastre, rugaciunile se citesc de pe iPad, iar lumina divina coboara din ecranele imense instalate pe pereti. Toti oamenii care intra acolo sunt fericiti si ies si mai fericiti, eventual cu o sacosica cu marul muscat pe ea. Pe mine m-au directionat spre norisorul numarul 9, la etajul superior, unde se afla Genius Bar. Acolo se afla ei, alesii. Te duci acolo cu pacientul tau Apple, iar ei ti-l fac bine. Dar pentru asta ai nevoie de programare prealabila. Eu n-aveam, asa ca am asteptat 2 ore ca unul dintre genii sa-si indrepte atentia catre mine. I-am explicat cu vocea tremuranda problema mea, el mi-a zambit, mi-a zis ca totul o sa fie bine, a verificat rapid laptopul si a estimat un cost de vreo 50 de euro. M-a asigurat ca voi primi un mail de la ei in cazul in care reparatia depaseste estimarea initiala. Apoi mi-a strans mana si mi-a zambit iar, de parca ne cunosteam de ani  intregi.

Dupa care am primit mailul. “Ne-am inselat in legatura cu estimarea initiala. Trebuie sa-ti schimbam placa de baza la laptop, te costa 400 de euro”. Moment in care am dat ecran albastru. Raspunsul meu la mailul respectiv n-a fost tocmai kosher. Dupa care am zburat pe Avenger pana la Apple Store hotarat sa ma iau in piept cu cineva, sa-l dau pe unul dintre genii jos de pe norisorul lui superior suflat in inaltul cerului chiar de catre Steve Jobs si sa-i fac un burnout pe fata cu cauciucul de la bicicleta. N-am reusit. Am intrat in magazin, iar tipul mustaciosul ultra cool care m-a preluat a reusit sa ma convinga nu doar sa renunt la intentiile mele criminale, ci si sa astept inca vreo ora pana cand imi putea returna laptopul, la fel de stricat precum il adusesem.

Cred ca e ceva in aerul din magazinul Apple. Oamenii cu depresii ar putea sa faca terapie acolo. E un fel de sanatoriu in care intri cu spume la gura si iesi cu un zambet tamp si cu o sacosica Apple in mana. In cazul meu, produsul Apple era stricat, dar zambetul tamp mi se latise inexplicabil pe fata. Ma gandeam ca o sa-mi rezolv singur problema. The romanian way!

L-am trimis pe Macbook in Romania. Cineva mi-a recomandat un service numit ITurgent. Asta e un loc aflat fix la polul opus de templul Apple despre care va povesteam. Baietii astia isi au sediul in complexul comercial de la Piata Crangasi, intre o shaormerie si un magazin de pariuri sportive (cel putin asa pare din poze, eu inca nu am ajuns fizic la locul cu pricina). Un vechi proverb spune sa nu judeci o carte dupa coperta. Iar ITurgent a descoperit urgent, asa cum ii spune si numele, ca problema laptopului meu e un amarat de cip care face ceva cu electricitatea care-l alimenteaza (n-am inteles exact ce). Care cip costa 6-7 dolari la producatorul lui din China. Dar care cip nu poate fi comandat de sine statator, pentru ca Apple vrea sa platesti 400 de euro in loc de 6-7 dolari. Pentru ca geniile alea multe si magazinele alea frumos mirositoare nu lucreaza pe 2 lei gauriti.

Ce-am invatat din povestea asta? Absolut nimic nou. Ca Apple e o corporatie evil care vrea sa stapaneasca lumea si sa-si umple buzunarele cu banii amarastenilor convinsi de marketing si design organic stiam deja. Asta vor si Samsung si Nokia si Motorola (mai exista?) si asa mai departe. Ma bucur ca laptopul meu e reparat si de-abia astept sa-l vad ca pe un prieten bun plecat de 10 ani din tara? Da, pentru ca Fuck you Apple, but I still love you Apple!