Tot ce trebuie să stii despre Queen’s Day

Olandezii sărbătoresc Queen’s Day mai abitir decât Crăciunul si, cu siguranță, mai intens ca Pastele. Asta, din două motive: în primul rând îsi iubesc mult regina. În al doilea rând, olandezii iubesc banii. Si cum banii se fac dacă vinzi produse ambalate frumos, Queen’s Day a devenit în timp una dintre chestiile pe care trebuie să le faci măcar o dată în viață, indiferent dacă te tragi din neam de batavi sau nu. Ziua de 30 aprilie, data la care Queen’s Day se sărbătoreste de peste 60 de ani, e ziua în care Amsterdamul are, probabil, cea mai mare aglomerație de turisti din toată lumea, dar si din toată Olanda.

Anul ăsta a fost ocazie de dublă sărbătoare: regina Beatrix, pe tron de vreo 30 de ani a abdicat, iar fiul ei, Willem Alexander, a urcat pe tron. Asa a luat sfârsit o lungă serie de regine care au vegheat peste Olanda, urmând ca prințul Willem-Alexander, cunoscut si drept ‘Prince Pills’ datorită performanțelor lui deosebite la petrecerile din studenție, să devină rege. Atrasi de entuziasmul olandezilor si de povestile auzite anterior, am petrecut alături de sutele de mii de oameni înghesuiți pe străzile înguste si pe canalele ‘dameze si ne-a plăcut atât de mult încât ne-am hotărât să transmitem informația mai departe, chit că următoare zi a reginei nu se stie când va mai avea loc data viitoare. Dar cu un rege cunoscut pentru entuziasmul cu care dădea gata berile la petrecerile din anii ’80, probabil că fiesta portocalie se va mai întâmpla pentru mult timp de acum înainte, chit că se va numi King’s Day. Unde mai pui si că, asa cum ziceam si mai sus, olandezilor le plac banii si se pricep la turism, deci slabe sanse să renunțe la o vacă de muls asa de generoasă. Iar asta înseamnă un motiv în plus de a veni în Amsterdam, lucru întotdeauna bine venit.

Înainte de Q Day

Familia regală a Olandei face parte din Casa Orange-Nassau, de unde si culoare veselă care îmbracă Amsterdamul de Queen’s Day. Supusii reginei se dau peste cap pentru a purta cât mai mult portocaliu. În mod ciudat, dar usor de pus pe seama publicității intensive din jurul evenimentului, nu doar localnicii, dar si hoarde de străini iau cu asalt magazinele pentru a-si procura ținutele festive. Toate tarabele, buticurile, chiar si magazinele cu mâncare sau mobilă vând măcar ceva care are mai mult sau mai puțin de-a face cu Queen’s Day. Important e să fie portocaliu sau să poarte chipul lui Beatrix. De exemplu, la Albert Heijn, supermarketul olandez numărul unu, socoteala a fost simplă: chitul pentru supă “Koenings soep”, compus numai din chestii portocalii (o portocală, un ardei gras portocaliu, niste morcovi mai trecuți ca să fie portocalii, plus două cuburi de Knor de culoare nedefinită, dar aproape aurii), ornat cu chipurile celor două fețe regale:

Cutia de bere Grolsch n-a scăpat nici ea de furia portocalie, noroc că berea dinăuntru a rămas normală:

Lista produselor portocalizate a fost lungă, cât imaginația destul de cuprinzătoare a oamenilor de marketing care au văzut deodată, toți, potențialul în fața ochilor. Dar nici oamenii obisnuiți nu s-au lăsat mai prejos. Pentru că de Queen’s Day oricine îsi poate rezerva un loc pe stradă din care poate vinde orice îi prisoseste. Amsterdamul se transformă într-un imens bazar, cunoscut si drept free market, adică zero taxe pentru saibele si suruburile pe care le comercializezi la colț de stradă. Pe bune, în Olanda chiar e valabil că nimic nu se pierde, totul se transformă: găsesti orice ciuruc, de la ciorapi de damă purtați doar puțin la saltele de pat călărite doar în treacăt si vorba românului, ace brice si carice si lame si chiloți de dame. Fascinant a fost, totusi, cum fiecare cetățean si-a demarcat cu zile înainte viitorul loc de negoț, motiv de lupte de stradă între clanurile rivale cu ochiul pe trotuarele cu vad. Cam asa arăta “rezervarea”:

Si pentru că tot vorbim de pregătirile de dinaintea marelui eveniment, trebuie să stiți că în ziua cu pricina nu se lucrează, iar magazinele sunt mai toate închise, deci oamenii se bulucesc la cumpărături din timp. Berea e cel mai vândut produs, dat fiind faptul că un pahar cu ceva lichid fâsâit si aproape cald ajunge la câțiva euro în ziua Q. Olandezii cară acasă lăzile asa de abitir pe 29 de parcă stiu că pe 30 vine apocalipsa iar salvarea va veni prin bere.

Petrecerile încep cu o seară înainte, denumită în mod inspirat Queen’s Night. Cluburile si barurile o iau pe urma supermarketurilor si transformă orice petrecere în ceva tematic legat de regină. Străzile din centru sunt închise si scenele sunt ridicate la orice intersecție pentru ca vreun DJ anonim să-si trăiască momentul de glorie în fața miilor de besmetici portocalii semi-beți. Atmosfera e destul de linistită, parcă se simte furtuna care se va abate a doua zi peste orăselul care gâlgâie râuri de portocaliu. În Dam Square, unde va avea loc încoronarea, e agitație. Mii de gură cască se înghesuie deja ca să prindă un loc bun pentru a vedea momentul în care Beatrix predă sceptrul fiului ei, englezii beți îsi fac încălzirea si râgâie sfidător că regina lor e mai tare, asiaticii cu pălării ciudate iau primele cadre cu DSLR-urile lor complicate si inutile. Pregătirile:

Nu toată lumea e de acord cu monarhia si cum altfel îți poți exprima ideile din seria god shave the Queen decât prin artă:

Q Day

Ceremonia de abdicare are loc mult prea dimineață ca să merite efortul de a naviga prin marea de curiosi care se înghesuie să vadă fețele regale apărute doar pentru câteva minute la balconul Palatului. Oricum eram mult prea constient de rucsacul negru plin de cutii de bere care ar fi putut să provoace interesul vreunui agent sub acoperire ascuns prin mulțime. Lucru de înțeles având în vedere că evenimentul de față probabil că a provocat vise umede prin multe pesteri din Afghanistan.

După ce am urmărit ceremonia la televizor, am plecat spre centrul orasului, ținta finală fiind zona Joordan, cea mai pitorească din Amsterdam. Bicicletele au rămas să ne astepte cuminți departe de centru, într-un loc neinvadat de marea de zombie portocalii. Orasul urla prin zeci de mii de guri entuziaste, de vânzători, de bețivani, de urale, de încântare, pe muzică techno sau kitsch audio din anii ’80 readus la viață pe ritmuri de trance asurzitor. Si totusi orasul era fericit, zâmbea portocaliu, râdea fericit de oaspeți atât de numerosi care-i făceau poze si-i gâdilau caldarâmul în pasi de dans. Olandezii, popor de navigatori, au dus petrecerea si pe Amstel, râul miscându-se în ritmul bărcilor pline ochi de oameni, traficul de pe apă fiind mai haotic si mai consistent ca cel dintr-o intersecție aglomerată din Bucuresti, la un miting al taximetristilor.

Spre norocul nostru am găsit o scenă cu muzică surprinzător de bună, unde ne-am oprit pentru câteva ore. La doar 50 de metri de noi regele Willem Alexander depunea jurământul la Nieuwe Kerk (a refuzat să fie încoronat asa cum vedeam în filme), iar pe podul nostru cu petrecerea a iesit soarele, transformând ziua într-una din cele mai bune petreceri outdoor la care am luat parte de mult timp încoace. Mai jos pe stradă, ca dovadă de diversitate culturală, câțiva amatori de muzică latino dădeau din fund, iar ceva reggae se chinuia să le acopere istericalele dintr-un soundsystem ascuns după colț. Brusc am avut sentimentul că sunt la o petrecere întârziată până târziu dimineața, la un festival, doar că vedeam în jur străzile istorice ale Amsterdamului, bătute de obicei de familii cu copii, acum pline de maniaci costumați în portocaliu cu jointuri între buze si cutii cu bere în ambele mâini.

Petrecerile continuă până seara, pe la ora 21:00 se dă stingerea, iar puhoiul de lume începe să se împrăstie care pe unde poate. În urma lor, rămâne, evident, potopul. Asfaltul nu se mai vede de sub covorul de cioburi, butelii consumate de “gaz care te face să râzi” (noul ‘drog’ legal, cunoscut si drept NOS, un fel de baloane cu heliu), cutii de bere strivite, tot felul de chestii portocalii neidentificabile, mucuri de țigară si asa mai departe. Pe la 9 si ceva, imediat ce mulțimea face pasi, ies forțele de curățenie, oamenii care strâng mizeria, îmbrăcați tot în portocaliu, doar că nu temporar precum turistii.

A doua zi totul revine la normal. Nici urmă de gunoi, de petrecăreț, de regină, rege sau de încoronare. Amsterdamul redevine semi-populat, chiar dacă a doua zi înseamnă 1 mai. Ziua reginei e destul pentru olandezi, 1 mai e doar o altă zi, acum cu un nou Rege pe tron, cu bani de făcut, lalele de plantat, picnicuri si grătare în aer liber, că doar vremea e acum cea mai frumoasă din tot anul.